Setările serviciului de tranzacţii

Specifică numele unui director pentru acest server unde serviciul tranzacţie memorează fişiere istoric pentru recuperare. Opţional, puteţi specifica dimensiunea fişierelor istoricului de tranzacţii. Pentru platforma z/OS, specificaţi locaţia istoricului JTA Partner.

Setaţi această propietate pentru a schimba directorul fişierului de istoric al tranzacţiilor numai dacă aplicaţiile utilizează resurse distribuite sau tranzacţii XA; de exemplu, într-o singură tranzacţie sunt accesate mai multe baze de date şi resurse.

Dacă nu specificaţi acest director în timpul configurării serverului, serviciul de tranzacţii utilizează un director implicit, care este bazat pe directorul de instalare: rădăcină_server_apl/ tranlog/nume_celulă/nume_nod/nume_server.

Când o aplicaţie care rulează pe serverul de aplicaţii accesează mai multe resurse, serverul de aplicaţii stochează informaţiile de tranzacţie în directorul de produs, astfel că poate coordona şi gestiona corect tranzacţia distribuită. Atunci când există o încărcare tranzacţională mai mare, această modalitate de a stoca persistent informaţiile poate degrada performanţa serverului de aplicaţii, deoarece aceasta depinde de sistemul de operare şi sistemele de stocare utilizate. Pentru o performanţă mai bună, desemnaţi un director nou pentru fişierele de istoric, pe un sistem de stocare separat şi mai mare.

Dacă serverul dumneavoastră de aplicaţii prezintă unul dintre următoarele simptome, schimbaţi directorul istoricului de tranzacţii:

• Utilizarea CPU rămâne mică, chiar dacă numărul tranzacţiilor creşte
• Tranzacţiile eşuează cu câteva timeout-uri
• Apar derulări înapoi ale tranzacţiilor, cu excepţia "Tranzacţia nu poate fi înregistrată"
• Serverul de aplicaţii se opreşte din rulare şi trebuie să fie repornit
• Discul pe care rulează serverul de aplicaţii indică un grad înalt de utilizare

Se recomandă următoarele pentru sistemul de stocare al fişierelor de istoric:

• Stocaţi fişierele de istoric pe un RAID redundant

  În configurările RAID, sarcina scrierii datelor pe mediul fizic este împărţită între mai multe unităţi. Această tehnică oferă un nivel mai înalt de acces concurent la sspaţiul de stocare pentru a face informaţiile tranzacţionale persistente şi acces mai rapid la datele din istorice. În funcţie de proiectarea aplicaţiei şi de subsistemul de stocare, performanţa poate creşte cu 10% până la 100%, iar uneori şi mai mult.

• Nu stocaţi fişierele istoricului de tranzacţii cu modul I/E al sistemului de operare setat la CIO (Concurrent I/O)

  Când desemnaţi un director de istoric de tranzacţii, asiguraţi-vă că sistemul de fişiere utilizează numai operaţii de serializare a scrierii şi write-through sincrone. Unele sisteme de operare, cum ar fi AIX JFS2, suportă un mod CIO opţional, în care sistemul de fişiere nu poate forţa serializarea operaţiilor de scriere. Pe aceste sisteme, nu folosiţi modul CIO pentru fişierele de istoric de recuperare a tranzacţiilor serverului de aplicaţii.

Pentru a specifica dimeniunea fişierelor istoricului de tranzacţii, includeţi o setare de dimensiune a fişierului. Folosiţi unul din formatele următoare, unde nume_director este numele directorului istoricului de tranzacţii, iar dimensiune _fişier este noua alocare de spaţiu pe disc pentru fişierul istoricului de tranzacţii, specificată în KB (nK) sau MB (nM). Dimensiunea minimă a fişierului de istoric al tranzacţiilor pe care o puteţi specifica este 64K. Dacă specificaţi o valoare mai mică de 64K sau dacă nu specificaţi o valoare pentru dimensiunea de fişier, este folosită valoarea implicită, de 1M.

;dimensiune_fişier
<!--Acest format păstrează directorul implicit-->

nume_director;dimensiune_fişier

dir://nume_director/nume_director;dimensiune_fişier

dir://nume_director/nume_director;dimensiune_câmp

Pentru mai multe informaţii privind dimensiunile istoricului de tranzacţii, vedeţi Gestionare înregistrare în istoric pentru disponibilitatea optimă a serverului.

Informaţii	Valoare
Tip de date	Şir
Valoarea implicită	Nume director: rădăcină_server_apl/tranlog/nume_celulă/nume_nod/nume_server Dimensiune fişier: 1MB
Recomandat	Creaţi un sistem de fişiere cu cel puţin 3-4 unităţi de disc grupateîntr-o configuraţie RAID-0. Apoi creaţi istoricul de tranzacţii pe acest sistem de fişiere cu dimensiunea implicită. Când serverul rulează sub încărcare, verificaţi intrarea şi ieşirea discului. Dacă timpul ieşirii este mai mare de 5%, luaţi în considerare adăugarea de discuri fizice pentru a micşora valoarea.

În z/OS, acest istoric este utilizat pentru recuperarea resurselor XA. Când aplicaţia care rulează pe produsul WebSphere accesează resurse XA, produsul WebSphere stochează informaţiile despre resursă pentru a permite recuperarea tranzacţiei XA. Utilizaţi următoarea sintaxă:

[tag URL tip locaţie] specificaţie_locaţie

• tag URL tip locaţie specifică tipul opţional de locaţie pentru istoricul JTA Partner:
  • Valoarea implicită este dir://, care specifică faptul că locaţia istoricului JTA Partner se află într-un director HFS complet calificat, specificat de specificaţie_locaţie.
• specificaţie_locaţie specifică numele de locaţie pentru istoricul JTA Partner:
  • Pentru a specifica un logstream, utilizaţi sintaxa logstream://HLQ
    Dacă instalarea serverului dumneavoastră de aplicaţii a respectat convenţia de configurare a logstream-urilor pentru CF (coupling facility), logstream-ul este numit conform sintaxei HLQ.server.X, unde HLQ este o valoare definită de utilizator, între 1 şi 8 caractere specificate în dialogul de instalare. Utilizaţi valoarea HLQ pentru a specifica locaţia istoricului JTA Partner.

    Evitarea necazurilor: Setaţi AUTODELETE(NO) pentru orice logstream.gotcha
  • Dacă tag URL tip locaţie este dir://, utilizaţi un director HFS complet calificat pentru specificaţie_locaţie. Numele complet al directorului trebuie să fie unic în nodul WebSphere.

Valoarea implicită este dir://rădăcină_server_apl/tranlog/nume server.

Pentru a specifica dimeniunea fişierelor istoricului de tranzacţii, includeţi o setare de dimensiune a fişierului. Folosiţi unul din formatele următoare, unde nume_director este numele directorului istoricului de tranzacţii, iar dimensiune _fişier este noua alocare de spaţiu pe disc pentru fişierul istoricului de tranzacţii, specificată în KB (nK) sau MB (nM). Dimensiunea minimă a fişierului de istoric al tranzacţiilor pe care o puteţi specifica este 64K. Dacă specificaţi o valoare mai mică de 64K sau dacă nu specificaţi o valoare pentru dimensiunea de fişier, este folosită valoarea implicită, de 1M.

dir://nume_director/nume_director;dimensiune_fişierK

/nume_director/nume_director;dimensiune_fişierK

;dimensiune_fişierK   <!-- Aceasta păstrează directorul implicit -->

Valoarea implicită a duratei maxime, în secunde, admise pentru o tranzacţie care este pornită pe acest server înainte ca serviciul tranzacţie iniţiază finalizare timeout. Orice tranzacţie care nu începe procesarea de finalizare înainte să apară acest timeout este derulată înapoi.

Acest timeout este utilizat numai în cazul în care componenta de aplicaţie nu îşi setează propriul timeout de tranzacţie.

După ce apare timeout-ul, tranzacţiile pot continua să ruleze pentru o perioadă de graţie de aproximativ patru minute. Dacă tranzacţia este comisă sau derulată înapoi în perioada de graţie, ieşire tranzacţiei este întotdeauna derulată înapoi. Dacă tranzacţia nu se finalizează după perioada de graţie, controlerul termină anormal regiunea de servire în care rulează componenta de aplicaţie, cu ABEND EC3 RSN=04130002 sau 04130005.

Notă: numai timeout-ul duratei de viaţă totale a tranzacţiei şi timeout-ul maxim al tranzacţiei au perioade de graţie. Puteţi să dezactivaţi perioadele de graţie utilizând proprietatea de personalizare DISABLE_TRANSACTION_TIMEOUT_GRACE_PERIOD.

Limita superioară a acestui timeout este condiţionată de timeout-ul maxim al tranzacţiei. De exemplu, daă setaţi valoarea 500 pentru timeout-ul duratei de viaţă totale a tranzacţiei şi valoarea 300 timeout-ul maxim al tranzacţiei, tranzacţiile vor depăşi timeout-ul după 300 de secunde.

Dacă setaţi acest timeout la 0, timeout-ul nu se aplică şi este folosită în locul lui valoarea timeout-ului maxim al tranzacţiei.

Informaţii	Valoare
Tip de date	Întreg
Unităţi	Secunde
Valoarea implicită	120
Interval	0 până la 2 147 483 647
Interval	0 până la 2 147 040

Specifică durata, în secunde, cât serverul aşteaptă pentru un răspuns la mesaje protocol WS-AT înainte de a retrimite mesajele protocol WS-AT anterioare.

Specifică distanîa maximă, în secunde, între cererile tranzaţionale pentru un client la distanţă. Orice perioadă de inactivitate client care depăşeşte acest timeout determină trimiterea tranzacţiei înapoi în acest server de aplicaţii.

Dacă setaţi această valoare la 0, nu există limită de timeout.

Specifică, în secunde, limita superioară a timeout-ului tranzacţiei pentru tranzacţiile care ruleaqză pe server. Această valoare trebuie să fie mai mare sau egală cu valoarea specificată pentru timeout-ul tranzacţiei totale.Specifică timpul maxim pentru a se finaliza, în secunde, pentru tranzacţiile care rulează pe acest server. Această valoare trebuie să fie mai mare sau egală cu valoarea specificată pentru timeout-ul ciclului de viaţă total al tranzacţiei ŞI mai mare sau egal cu timeout-ului componentei aplicaţiei. Dacă timeout-ul maxim al tranzacţiei este setat la o valoare fie mai mică decât timeout-ul ciclului de viaţă total al tranzacţiei, fie mai mică decât timeout-ul componentei aplicaţiei, tranzacţiile componentei aplicaţiei care ar putea avea nevoie de mai mult timp vor da timeout când timeout-ul de tranzacţie total este atins.

Acest timeout constrânge linita superioară pentru toate perioadele timeout-ului de tranzacţie.

Dacă setaţi un timeout la 0, timeout-ul respectiv nu se aplică, fiind efectiv dezactivat. Dacă setaţi toate timeout-urile la 0, tranzacţiile nu vor depăşi niciodată valoarea de timeout.

Pentru a determina o apariţie mai rapidă a timeout-ului şi pentru a împiedica alte blocări de resurse, serverul de aplicaţii nu mai permite activitatea tranzacţională în calea în care a apărut condiţia de timeout. Aceasta se aplică atât în cazul încercării de a efectua lucrarea din contextul tranzacţional curent, cât şi în cazul încercării de a derula lucrul în alt context tranzacţional.

Informaţii	Valoare
Tip de date	Întreg
Unităţi	Secunde
Valoarea implicită	300
Interval	0 până la 2 147 483 647
Interval	0 până la 2 147 040

Specifică de câte ori serverul de aplicaţii reîncearcă un semnal de finalizare de tip comitere sau derulare înapoi. Reîncercările apar după o excepţie tranzitorie de la un manager resurse sau partener la distanţă, sau dacă expiră răspunsul configurat asincron pentru timeout înainte ca toţi partenerii WS-AT să răspundă.

Dacă serverul de aplicaţii abandonează reîncercările, managerul de resurse sau partenerul la distanţă are responsabilitatea asigurării faptului că resursa sau sucursala partenerului tranzacţiei finalizează corespunzător. Serverul de aplicaţii ridică o excepţie (în numele resursei sau al partenerului), indicând un risc euristic. Dacă a fost lansată o cerere de comitere, iniţiatorul tranzacţiei primeşte o excepţie pentru operaţia de comitere; dacă tranzacţia este iniţiată de container, containerul returnează o excepţie la distanţă sau o excepţie Enterprise JavaBeans (EJB) pentru clientul EJB.

În timpul recuperării unui server subordonat într-o tranzacţie distribuită, când este depăşit numărul de reîncercări euristice, proprietatea pentru direcţia finalizării euristice specifică felul în care se termină tranzacţia.

Specifică numărul de secunde în care serverul de aplicaţii aşteaptă înainte de a reîncerca un semnal de finalizare, de tip comitere sau derulare înapoi, după o excepţie tranzitorie de la un manager resurse sau un partener la distanţă.

Specifică dacă serverul de aplicaţii înregistrează evenimente de resurse în curs de comitere într-o singură fază din tranzacţii care implică deopotrivă resurse cu comitere într-o fază şi resurse cu comitere în două faze.

Această proprietate activează înregistrarea în istoric a raportării euristice. Dacă aplicaţiile sunt configurate pentru a permite resurselor cu comitere într-o singură fază să participe la tranzacţiile cu comitere în două faze, raportarea ieşirilor euristice care apar la eşuarea serverului de aplicaţii necesită scrierea unor informaţii suplimentare în istoricul de tranzacţii. Dacă este activată, se realizează o scriere suplimentară în istoric pentru orice tranzacţie care implică atât resurse cu comitere într-o singură fază, cât şi resurse cu comitere în două faze. Pentru tranzacţiile care nu implică o resursă cu comitere într-o singură fază, nu sunt scrise înregistrări suplimentare.

Specifică direcţia folosită pentru finalizarea unei tranzacţii ce are un rezultat euristic; fie serverul de aplicaţii comite sau derulează înapoi tranzacţia, fie depinde de finalizarea manuală de către administrator.

Această proprietate se aplică doar tranzacţiilor aflate în situaţiile descrise mai sus.

Specifică dacă toate aplicaţiile de pe acest server acceptă posibilitatea unui hazard euristic care apare într-o tranzacţie în două faze care conţin o resursă co o singură fază. Această setare configurează ultimul suport participant (LPS) pentru server. Ultimul suport participant este o extensie a serviciului de tranzacţii care permite unei singure resurse cu o fază să participe la o tranzacţie cu două faze, alături de una sau mai multe resurse cu două faze.

Dacă nu aţi selectat opţiunea Acceptare risc euristic, trebuie să configuraţi aplicaţiile individual pentru a accepta riscul euristic. Puteţi să configuraţi aplicaţiile fie atunci când sunt asamblate, fie după desfăşurare, utilizând panoul Extensie ultimul suport participant.

Specifică dacă utilizarea blocărilor de fişiere este activată când se deschide istoricul de recuperare al serviciului tranzacţie.

Specifică dacă este activat schimbul în siguranţă de mesaje protocol serviciu.

Atunci când autorizarea de coordonare de tranzacţie este activată, serviciul de tranzacţie verifică dacă apelantului îi este permis rolul administrativ îninte de manipularea tranzacţiei.

Această setare nu are efect decât dacă aţi activat pe server securitatea WebSphere Application Server.

Specifică nivelul de specificaţie WS-Transaction implicit care să fie utilizat pentru cererile de ieşire care includ un context de coordonare Web Services Atomic Transaction (WS-AT) sau Web Services Business Activity (WS-BA).

Puteţi alege dintre WS-Transaction 1.0, WS-Transaction 1.1 or WS-Transaction 1.2. Pentru detalii privind aceste specificaţii, vedeţi subiectele despre suportul WS-AT sau suportul WS-BA din serverul de aplicaţii.

Nivelul de specificaţie WS-Transaction implicit este utilizat dacă niciun nivel nu poate fi determinat din politica furnizorului (aserţiaWS-Transaction WS-Policy). Acesta poate fi, de exemplu, dacă aseţia de politică nu este disponibilă fie din WSDL al serviciului web ţintă sau din tipul de politică WS-Transaction al clientului, sau dacă aserţia de politică este disponibilă dar mai mult de un nivel de specificaţii este aplicabil.

Selectaţi sau specificaţi prefixul extern WS-Transaction HTTP(S) URL.

• Dacă utilizaţi un nod intermediar, cum ar fi un server HTTP sau un Proxy Server pentru WebSphere, pentru a trimite cereri care sunt conforme cu protocoalele Web Services Atomic Transaction (WS-AT) sau Web Services Business Activity (WS-BA).
• Dacă vreţi să configuraţi WS-Transaction EndpointReferences să fie publicat cu valori de protocol, gazdă sau port neimplicite în URL-urile lor. De exemplu, când configuraţi cereri de protocol WS-Transaction de intrare pentru a ajunge la serverul de aplicaţii printr-un proxy de înaintare, cum ar fi WebSphere Proxy Server, utilizaţi acest câmp pentru a specifica un lanţ de canale SSL când securitatea globală nu este activată, sau pentru a specifica un canal non-SSL când securitatea globală este activată.

Dacă este configurat fie un prefix personalizat specificat, fie un prefix selectat, acel prefix este utilizat. Dacă nu este setat un prefix personalizat specificat sau selectat, atunci, în mod implicit, dacă securitatea este activată, unul dintre lanţurile de canal de container web activat d e SSL al serverului de aplicaţii este selectat automat. Altfel, este selectat automat un lanţ de canale de container web neactivate de SSL.

Evitarea necazurilor: Setarea autorizării de coordonare tranzacţie nu are niciun efect asupra faprului că este selectat SSL/non-SSL. Pentru informaţii suplşmentare despre relaţia dintre autorizarea de cordonare trabzacţie şi WS-Transactions, vedeţi subiectul Configurare suport Web Services Transaction într-un mediu sigur.gotcha

Dacă nodul intermediar nu este un server proxy, prefixul trebuie să fie unic pentru fiecare server.

Dacă utilizaţi un server, prefixele pot fi aceleaşi pentru fiecare server dintr-un cluster, deoarece serverul proxy determină dinamic către ce server este înaintată cererea.

Selectaţi această opţiune pentru a selecta informaţii de URL punct final externe pentru a le utiliza pentru punctele finale de serviciu WS-AT şi WS-BA din listă.

Selectaţi această opţiune pentru a specifica informaţiile de URL punct final externe pentru a le utiliza pentru punctele finale de serviciu WS-AT şi WS-BA din câmp.

http://nume_gazdă:port

https://nume_gazdă:port

Specifică numărul de tranzacţii ce aşteaptă finalizarea manuală de către administrator.

Dacă există tranzacţii care aşteaptă finalizarea manuală, puteţi face clic pe legătura Examinare pentru a afişa lista cu aceste tranzacţii în panoul Tranzacţii care necesită finalizare manuală.

Specifică numărul de tranzacţii pentru care unele resurse sunt reîncercate.

Dacă există tranzacţii cu resurse ce sunt reîncercate, puteţi face clic pe legătura Examinare pentru a afişa lista cu aceste tranzacţii în panoul Tranzacţii care reîncearcă resurse.

Specifică numărul de tranzacţii ce s-au finalizat euristic.

Dacă există tranzacţii care au fost finalizate euristic, puteţi face clic pe legătura Examinare pentru a afişa lista cu aceste tranzacţii în panoul Tranzacţii cu ieşire euristică.

Specifică numărul de tranzacţii ce sunt importate şi pregătite dar nu încă comise.

Dacă există tranzacţii care au fost importate şi pregătite, dar care încă nu au fost comise, puteţi face clic pe legătura Examinare pentru a afişa lista cu aceste tranzacţii în panoul Tranzacţii importate şi pregătite.

Sub Proprietăţi suplimentare, puteţi face clic pe legătura Proprietăţi personalizate pentru a afişa sau modifica proprietăţile personalizate pentru serviciul de tranzacţii WebSphere Application Server.

Folosiţi Proprietăţi personalizate pentru a specifica sunt afişate sau nu mesaje informative pe consola administrativă şi scrise apoi la fişierul SystemOut.log după recuperarea serviciului de tranzacţii.

Pentru a afla mai multe despre proprietăţile personalizate ale serviciului de tranzacţii WebSphere Application Server, vedeţi Legături înrudite.