Utilizaţi această pagină pentru a configura un server de aplicaţii sau un şablon membru cluster. Un server de aplicaţii este un server care furnizezeă serviciile necesare pentru a rula aplicaţia de întreprindere. Un şablon membru cluster este setarea configuraţiei serverului de aplicaţii care este alocată noilor membri ai unui cluster.
Pentru a vizualiza pagina consolei administrative, faceţi clic pe .
În fila Configuraţie, puteţi modifica setările câmpului. Puteţi de asemenea apăsa pe Aplicaţii instalate pentru a vedea starea aplicaţiilor care rulează pe acest server. În fila Runtime, puteţi vizualiza informaţie numai citire. Fila Runtime este disponibilă doar când serverul rulează.
Specifică un nume logic pentru server. Numele server trebuie să fie unice într-un nod. Totuşi, pentru noduri multiple într-un cluster, aţi putea avea servere diferite cu acelaşi nume server atât timp cât perechea server nod este unică. Nu puteţi modifica valoarea care apare în acest câmp.
De exemplu, un server numit server1 într-un nod numit node1 în acelaşi cluster cu un server numit server1 într-un nod numit node2 este permis. Totuşi, nu puteţi avea două servere numite server1 în acelaşi nod. Produsul utilizează numele serverului pentru acţiuni administrative precum corelarea serverului în scriptare.
Pe platforma z/OS, acest nume este referit uneori ca nume lung (long name).
| Informative | Valoare |
|---|---|
| Valoarea implicită | server1 |
Evitarea necazurilor: Dacă utilizaţi un inel GRS (serializare resurse globale) pentru a ataşa unul sau mai multe monoplexuri la un mediu sysplex, numele de celulă al oricărui server care rulează într-unul dintre monoplexuri trebuie să fie unic în întregul mediu GRS.
Această cerinţă înseamnă că numele de celulă al unui server care rulează în oricare dintre monoplexuri:
Specifică numele scurt (short name) al serverului şi trebuie să fie unic în cadrul unei celule. Acest câmp afişază doar pentru platformaz/OS. Numele scurt este de asemenea numele job-ului implicit z/OS şi identifică serverul cu facilităţile native ale sistemului de operare, precum WLM (Workload Manager), Automatic Restart Manager, SAF (de exemplu, RACF), şi porneşte controlul taskurilor.
Acest câmp este opţional, şi afişază doar dacă rulaţi pe z/OS. Dacă nu specificaţi o valoare pentru câmpul de nume scurt, numele scurt implicit este BBOSnnn, undennn este primul număr liber din celulă care poate fi utilizat pentru a crea un nume scurt unic. De exemplu, dacă numele scurte implicite sunt deja alocate la alte două servere din celulă, numele scurt BBOS003 va fi alocat acestui server dacă nu specificaţi un nume scurt când creaţi acest server. După ce serverul de aplicaţii este creat, puteţi schimba acest nume scurt generat cu un nume care respectă convenţiile dumneavoastră de numire.
Valorile implicite pentru numele job servant şi adjunct sunt acest nume scurt cu fie un S, pentru servant, sau un A, pentru adjunct, adăugat. Dacă trebuie să folosiţi un nume server scurt de 8 caractere, numele job servant şi adjunct devin nume de 9-caractere. Prin urmare, trebuie să actualizaţi argumentele comenzii de start pentru ca definiţiile de proces servant şi adjunct să utilizeze numele server scurt de 8 caractere. Subiectul "Convertirea unui nume scurt de server de 7 caractere la 8 caractere" descrie cum să realizaţi această actualizare.
Specifică numele scurt generic al serverului şi trebuie să fie unic în cadrul unei celule. Acest câmp este opţional şi afişază doar pentru platforma z/OS. Numele scurt generic pentru server devine fie numele tranziţie cluster, dacă creaţi un server care nu este în cluster, sau numele scurt al cluster-ului, dacă creaţi un server care este în cluster.
Dacă nu specificaţi o valoare pentru câmpul de nume scurt generic, aceasta ia valoarea implicită BBOCnnn, unde nnn sunt primele numere libere din celula care poate fi folosită pentru a crea un nume scurt generic unic. De exemplu, dacă numele scurte generice implicite sunt deja alocate la trei alte servere din celulă, numele scurt generic BBOC004 este alocat acestui server dacă nu aţi specificat un nume scurt generic când aţi creat acest server.
![[z/OS]](../ngzos.gif)
Activarea acestei opţiuni ar putea reduce timpul de start-ul al serverului de aplicaţii deoarece modifică unele setări JVM, precum dezactivarea verificării bytecode, şi reducerea costurilor de compilare ale compilatorului JIT (just-in-time). Nu activaţi această setare pe serverele de producţie. Această setare este disponibilă doar pe un server de aplicaţii care rulează într-o celulăVersiunea 6.0 sau mai nouă.
Specifică că doriţi să folosiţi proprietăţile JVM -Xverify and -Xquickstart ca valori values. Înainte de a selecta această opţiune, adăugaţi proprietăţile -Xverify şi -Xquickstart ca argumente generice configuraţiei JVM.
Dacă selectaţi această opţiune, atunci trebuie să salvaţi configuraţia, şi să reporniţi serverul înainte ca această modificare a configuraţiei să aibă efect.
Setarea implicită pentru această opţiune este false, ceea ce arată că serverul nu porneşte în modul dezvoltare. Setarea acestei opţiuni pe true specifică că serverul porneşte în modul dezvoltare cu setările care scad timpul de start-up al serverului.
| Informative | Valoare |
|---|---|
| Tip de date | Boolean |
| Valoarea implicită | false (fals) |
Selectaţi acest câmp pentru a porni serverul pe fire de execuţie multiple. Acesta ar putea scurta timpul de startup.
Specifică cum doriţi să pornească componentele serverului, serviciile şi aplicaţiile în paralel mai degrabă decât secvenţial.
Setarea implicită pentru această opţiune este adevărat, ceea ce arată că atunci când serverul porneşte, componentele server, serviciile, şi aplicaţiile pornesc pe fire de execuţie multiple. Setarea acestei opţiuni pe false specifică: atunci când serverul porneşte, componentele server, serviciile şi aplicaţiile pornesc pe un singur fir de execuţie, ceea ce ar putea prelungi timpul de startup.
Ordinea în care aplicaţiile pornesc depinde de greutăţile pe care le alocaţi aplicaţiilor. Aplicaţiile care au aceeaşi greutate pornesc în paralel.
Pentru a seta ponderea unei aplicaţii, în consola administrativă, faceţi clic pe , şi apoi specificaţi o valoare corespunzătoare în câmpul Ordine de pornire. Cu cât mai importantă este o aplicaţie, valoare ordinii de startup ar trebui să fie mai mică. De exemplu aţi putea specifica o ordine startup valoare de 1 pentru cea mai importantă aplicaţie a dumneavoastră şi o valoare de 2 pentru următoarea cea mai importantă aplicaţie. Aţi putea apoi specifica o ordine de 3 pentru următoarele patru aplicaţii pentru că doriţi ca toate cele patru aplicaţii să pornească în paralel.
| Informative | Valoare |
|---|---|
| Tip de date | Întreg |
| Valoarea implicită | 1 |
| Interval | 0 - 2147483647 |
Selectaţi această proprietate dacă doriţi componentele server pornite după cum este nevoie de o aplicaţie care rulează pe acest server.
Când această proprietate este selectată, componentele server sunt pornite dinamic după cum este necesar. Când această proprietate nu este selectată, toate componentele server sunt pornite în timpul procesului de startup al serverului. Astfel, selectarea acestei opţiuni poate îmbunătăţi timpul de startup, şi poate reduce spaţiul memorieiocupate de server, deoarece mai puţine componente sunt pornite în timpul procesului de startup.
Pornirea componentelor după cum sunt necesare este cea mai eficientă dacă toate aplicaţiile, care sunt implementate pe server, sunt de acelaşi tip. De exemplu, utilizarea acestei opţiuni funcţionează mai bine dacă toate aplicaţiile dumneavoastră sunt aplicaţii web care utilizează servlet-uri şi JSP-uri (JavaServer Pages). Această opţiune funcţionează mai puţin eficient dacp aplicaţiile dumneavoastă utilizează servlet-uri, JSP-uri şi Enterprise JavaBeans (EJB).
Evitarea necazurilor: Pentru a asigura compatibilitatea cu alte produse WebSphere, setarea implicită pentru această opţiune este deselectată. Înaintea selectării acestei opţiuni, verificaţi că oricare alte produse WebSphere pe care le rulaţi în legătură cu acest produs, suportă această funţionalitate.gotcha
Specifică dacă serverul de aplicaţii rulează în modul de 64 de biţi care este setarea implicită. Rularea în modul de 64 de biţi furnizează spaţiu de stocare virtual suplimentar pentru aplicaţiile utilizator. Acest câmp afişază doar pentru platforma z/OS.
Implicit, WebSphere Customization Toolbox este configurată să pornească toate serverele de aplicaţii în modul 64 biţi. Totuşi, puteţi modifica setările WebSphere Customization Toolbox pentru ca toate serverele de aplicaţii să pornească în modul 32-biţi. Puteţi de asemenea să deselectaţi această setare pentru o subclasă a serverelor dumneavoastră de aplicaţii dacă vreţi ca anumite servere de aplicaţii să pornească în modul de 31 de biţi.
Nu există interdependenţă între modurile în care rulaţi servere diferite. Prin urmare, puteţi să rulaţi câteva servere în modul de 64 de biţi şi alte servere în modul de 31 de biţi. Totuşi, ar trebui să convertiţi în final toate serverele dumneavoastră astfel încât să ruleze în modul de 64 de biţi pentru că suportul pentru rularea serverelor în modul de 31 de biţi este depreciat.
Specifică dacă serverul poate rula în modul Restrict sau Allow.
Modul Restrict este un mod diagnostic pe care-l puteţi utiliza pentru a vă ajuta să determinaţi dacă aplicaţiile sunt adecvate pentru migrare. Acest mod determină dacă clasele interne ale serverului de aplicaţii sunt accesate. Utilizarea acestor clase interne ar putea exclude operaţia care a avut succes a acestor aplicaţii în viitoare ediţii. Totuşi, modul Restrict nu este intenţionat să excludă toate clasele de la utilizarea generală, chiar dacă clasele s-ar putea modifica. Unele clase care s-ar putea modifica sunt nerestricţionate, pentru a permite funcţionarea corectă a serverului de aplicaţii. Modul Restrict nu este intenţionat să furnizeze o izolare completă între o aplicaţie şi clasele interne ale serverului de aplicaţii. Nu utilizaţi modulRestrict într-un mediu runtime producţie; utilizaţi rezultatele doar pentru ghidare.
Valoarea implicită pentru această proprietate este Allow.
Specifică dacă există un singur încărcător de clasă pentru a încărca toate aplicaţiile sau un alt încărcător de clasă pentru fiecare aplicaţie.
Specifică dacă încărcătorul de clasă caută întâi în încărcătorul de clasă părinte sau în încărcătorul de clasă al aplicaţiei pentru a încărca o clasă. Standardul pentru încărcătorii de clasă Developer Kit şi încărcătorii de clasă ai produsului estePărintele primul.
Acest câmp se aplică doar dacă setaţi câmpul Încărcător clasă pe S*ingle.
Dacă selectaţi Aplicaţia prima, aplicaţia dumneavoastrp poate înlocui clase conţinute în încărcătorul de clasă părinte, dar această acţiune ar putea rezulta în ClassCastException sau erori de legătură (linkage) dacă aţi amestecat utilizarea claselor înlocuite cu cele neînlocuite.
ID-ul procesului pentru acest server pe sistemul de operare nativ.
Această proprietate este numai citire. Sistemul generează automat valoarea.
Numele celulei în care serverul rulează.
Această proprietate este numai citire.
Numele nodului pe care rulează acest server.
Această proprietate este numai citire.
Starea pornire runtime pentru acest server.
Această proprietate este numai citire.
Această legătură sub Proprietăţi suplimentare, afişază informaţia produsului pentru instalarea dumneavoastră a produsului. Această informaţie include numele produsului, ID-ul, versiunea, data build-ului şi nivelul build.