Setări serviciu de urmărire diagnostic

Utilizaţi această pagină pentru a configura setările serviciului de urmărire diagnostic.

Configuraţiile suportate: Puteţi accesa această pagină doar când serverul este configurat să folosească modul înregistrare în istoric şi urmărire de bază.sptcfg

Pentru a vizualiza această pagină de consolă administrativă, apăsaţi Depanare > Istoric şi urmărire > nume_server > Urmărire diagnostic.

Notă: Acest subiect face referire la unul sau mai multe fişiere istoric de server de aplicaţii. Ca o alternativă recomandată, puteţi configura serverul să utilizeze infrastructura de înregistrare în istoric şi urmărire High Performance Extensible Logging (HPEL) în loc să utilizeze fişierele SystemOut.log , SystemErr.log, trace.log şiactivity.log pe sisteme distribuite şi IBM® i. Puteţi utiliza de asemenea HPEL în legătură cu facilităţile dumneavoastră de înregistrare în istoric z/OS native. Dacă utilizaţi HPEL, puteţi accesa toate informaţiile dumneavoastră de jurnal şi urmărire utilizând unealta linie de comandă LogViewer din directorul bin profil de server. Vedeţi informaţiile despre folosirea HPEL pentru a depana aplicaţiile pentru informaţii suplimentare despre folosirea HPEL.

Ieşirea urmăririi

Specifică unde ar trebui scrisă ieşirea de urmărire. Ieşirea urmăririi poate fi scrisă direct pe un fişier de ieşire sau stocată în memorie şi scrisă pe un fişier la cerere folosind butonul Dump găsit pe pagina runtime.

Componente diferite pot produce cantităţi diferite de ieşiri de urmărire per intrare. De exemplu, denumirea şi urmărirea securităţii produc o ieşire de urmărire mult mai mare decât urmărirea containerului web. Luaţi în considerare tipul de date colectate când vă configuraţi alocarea memoriei şi setările de ieşire.

Fără: Dacă se selectează această opţkiune, datele de urmărire nu sunt înregistrate în istoric sau în altă parte. Toate celelalte rutine de tratare (inclusiv rutinele de tratare înregistrate de aplicaţii) încă au oportunitatea de a procesa aceste urmăriri.

Buffer de memorie

Specifică faptul că ieşirea de urmărire ar trebui scrisă într-un buffer circular din memorie. Dacă selectaţi această opţiune, trebuie să specificaţi următorii parametri:

Dimensiune buffer maximă: Specifică numărul de intrări, în mii, care pot fi puse în cace în buffer. Când se depăşeşte acest număr, intrările mai vechi sunt înlocuite de noi intrări.

Fişier

Specifică să se scrie ieşrea de urmărire într-un fişier istoric cu auto-gestionare. Fişierul istoric cu auto-gestionare scrie mesaje în fişier până se atinge dimensiunea de fişier maximă specificată. Când fişierul atinge dimensiunea specificată, înregistrarea în istoric este suspendată temporar şi fişierul istoric este închis şi redenumit. Noul nume este bazat pe numele original al fişierului, plus un calificativ de amprentă de timp care indică când a avut loc redenumirea. Odată ce se finalizează redenumirea, se redeschide un fişier istoric nou, gol, cu numele original şi se reia înregistrarea în istoric. Nu se pierde nici un mesaj ca urmare a derulării, deşi s-ar putea ca un singur mesaj să fie împărţit între cele două fişiere. Dacă selectaţi această opţiune, trebuie să specificaţi următorii parametri:

Dimensiune maximă fişier: Specifică dimensiunea maximă, în megaocteţi, până la care i se permite fişierului de ieşire să crească. Acest atribut este valid numai dacă este selectat atributul Dimensiune fişier. Când fişierul atinge această dimensiune este derulat aşa cum este descris anterior.

Număr maxim de fişiere istorice: Specifică numărul maxim de fişiere derulate de păstrat.

Nume fişier: Specifică numele fişierului la care este scrisă ieşirea de urmărire.

Evitarea necazurilor: Acest fişier nu poate fi partajat între servere. Serverul creează un fişier cu extensia .owner pentru a vă ajuta să detectaţi când se întâmplă ca două sau mai multe servere să încerce să folosească acelaşi fişier.gotcha

Format de ieşire urmărire

Specifică formatul ieşirii de urmărire.

Puteţi specifica unul dintre cele trei niveluri pentru ieşirea de urmărire:

Elementar (compatibil): Păstrează numai informaţiile de urmărire de bază. Selectaţi această opţiune pentru a minimiza cantitatea de spaţiu ocupată de ieşirea urmăririi.

Avansate: Păstrează informaţiile de urmărire mai specifice. Selectaţi această opţiune pentru a vedea informaţiile de urmărire detalitate de utilizat la depanare şi determinarea problemelor.

Formatul de urmărire analizator de istoric: Păstrează informaţiile de urmărire în acelaşi format în care este produs de unealta Showlog.

Fila runtime

Salvaţi modificările runtime la configuraţie

Salvaţi modificările de runtime făcute pe fila Runtime şi asupra configurării urmăririi. Selectaţi această casetă pentru a copia modificări de urmărire runtime la setările de configurare a urmăririi de asemenea. Salvarea acestor modificări asupra configuraţiei de urmărire va face ca modificările să persiste chiar dacă aplicaţia este repornită.

Ieşirea urmăririi

Specifică unde ar trebui scrisă ieşirea de urmărire. Ieşirea de urmărire poate fi scrisă direct într-un fişier de ieşire sau stocată în memorie şi scrisă într-un fişier la cerere utilizând butonul Dump care se află pe pagina runtime.

Fără: Dacă se selectează această opţkiune, datele de urmărire nu sunt înregistrate în istoric sau în altă parte. Toate celelalte rutine de tratare (inclusiv rutinele de tratare înregistrate de aplicaţii) încă au oportunitatea de a procesa aceste urmăriri.

Buffer de memorie

Specifică faptul că ieşirea de urmărire ar trebui scrisă într-un buffer circular din memorie. Dacă selectaţi această opţiune, trebuie să specificaţi următorii parametri:

Dimensiune buffer maximă: Specifică numărul de intrări, în mii, care pot fi puse în cace în buffer. Când se depăşeşte acest număr, intrările mai vechi sunt înlocuite de noi intrări.

Nume fişier dump: Numele fişierului la care va fi scris buffer-ul de memorie când este pus în dump. Această opţiune este disponibilă numai din fişa Runtime.

Fişier

Dimensiune maximă fişier: Specifică dimensiunea maximă, în megaocteţi, până la care i se permite fişierului de ieşire să crească. Acest atribut este valid numai dacă este selectat atributul Dimensiune fişier. Când fişierul atinge această dimensiune este derulat aşa cum este descris anterior.

Număr maxim de fişiere istorice: Specifică numărul maxim de fişiere derulate de păstrat.

Nume fişier: Specifică numele fişierului la care este scrisă ieşirea de urmărire.
Vizualizare: Vizualizaţi fişierul care este specificat de parametrul Nume fişier. Asta nu se aplică configuraţiei dumneavoastră.

Evitarea necazurilor: Nu specificaţi acelaşi nume de fişier pentru mai mult de un server gestionat. Serverul creează un fişier cu extensia .owner pentru a urmări ce server să folosească un nume de fişier particular pentru ieşire.gotcha

Numele fişierului: utrb_traceservice.html