Selectare setări opţiuni instalare

Specifică dacă să se precompileze fişierele JSP (JavaServer Pages) ca parte a instalării. Implicit este să nu se precompileze fişiere JSP.

Pentru această opţiune, instalaţi doar pe o ţintă de implementare Versiunea 9.0.

Dacă selectaţi Fişierele Pagini JavaServer precompilate şi încercaţi să vă instalaţi aplicaţia într-o ţintă de implementare anterioară cum ar fi Versiunea 8, instalarea este respinsă. Puteţi implementa aplicaţii doar acelor ţinte de implementare care au aceeaşi versiune ca şi produsul. Dacă aplicaţiile sunt destinate serverelor care au o versiune mai nouă decât produsul, atunci nu puteţi implementa acelor destinaţii.

Specifică directorul în care fişierul EAR (enterprise archive) va fi instalat.

Implicit, fişierul EAR este instalat în directorul profile_root/installedApps/nume_celulă/nume_aplicaţie.ear.

Setarea opţiunilor include următoarele:

• Nu specificaţi o valoare şi lăsaţi câmpul gol.

  Valoarea implicită este ${APP_INSTALL_ROOT}/nume_celulă, unde variabila ${APP_INSTALL_ROOT} esteprofile_root/installedApps. Un director având numele fişierului EAR al aplicaţiei ce este instalată este adăugat la ${APP_INSTALL_ROOT}/nume_celulă. Astfel, dacă nu specificaţi un director, fişierul EAR este instalat în directorulrădăcină_profil/aplicaţiiInstalate/nume_celulă/nume_aplicaţie.ear.

• Specificaţi un director.

  Dacă specificaţi un director pentru Director pentru instalarea aplicaţiei, aplicaţia este instalată în directorul specified_path/nume_aplicaţie.ear. Un director având numele fişierului EAR al aplicaţiei care este instalată este adăugat căii pe care o specificaţi pentru Director pentru instalarea aplicaţiei. De exemplu, dacă instalaţi Clock.ear şi specificaţi C:/myapps pe computerele Windows, aplicaţia este instalată în directorul myapps/Clock.ear. Variabila ${APP_INSTALL_ROOT} este setată pe calea specificată.

• Specificaţi ${APP_INSTALL_ROOT}/${CELL} pentru instalarea iniţială a aplicaţiei.

  Dacă intenţionaţi să exportaţi aplicaţia dintr-o celulă şi mai târziu să instalaţi aplicaţia exportată pe o celulă diferită, specificaţi variabila ${CELL} pentru instalarea iniţială a aplicaţiei. De exemplu, specificaţi ${APP_INSTALL_ROOT}/${CELL} pentru această setare. Exportarea aplicaţiei creează un fişier EAR îmbunătăţit care are aplicaţia şi configuraţia sa de implementare. Configuraţia de implementare reţine numele celulei instalării iniţiale în directorul ţintă dacă nu specificaţi variabila ${CELL}. Specificarea variabilei ${CELL} asigură că directorul ţintă are numele celulei curente, şi nu numele celulei originale.

  Important: Dacă nu este specificat un director de instalare când este instalată o aplicaţie pe o configuraţie single-server, aplicaţie este instalată în ${APP_INSTALL_ROOT}/cell_name. Când serverul este făcut o parte dintr-o configuraţie de mai multe servere (folosind utilitatea addNode), numele celulei noii configuraţii devine numele celulei nodului managerului de implementare. Dacă opţiunea -includeapps este utilizată pentru utilitatea addNode, atunci aplicaţiile instalate înaintea operaţiei addNode încă folosesc directorul de instalare${APP_INSTALL_ROOT}/nume_celulă. Totuşi, o aplicaţie instalată după ce serverul este adăugat configuraţiei reţelei, foloseşte directorul de instalare implicit ${APP_INSTALL_ROOT}/nume_celulă_reţea. Pentru a muta aplicaţia în locaţia ${APP_INSTALL_ROOT}/nume_celulă_reţea pe care rulează operaţia addNode, specificaţi explicit directorul de instalare ca ${APP_INSTALL_ROOT}/${CELL} în timpul instalării. Într-un astfel de caz, fişierele aplicaţiei pot fi găsite mereu sub ${APP_INSTALL_ROOT}/nume_celulă_curentă.
• Dacă aplicaţia a fost exportată şi instalaţi fişierul EAR exportat în altă celulă sau locaţie, specificaţi${APP_INSTALL_ROOT}/nume_celulă/nume_aplicaţie.ear dacă nu aţi specificat ${APP_INSTALL_ROOT}/${CELL} pentru instalarea iniţială.

  Fişierul EAR exportat este un fişier EAR îmbunătăţit care are aplicaţia şi configuraţia sa de implementare. Configuraţia de implementare reţine valoarea pentru Director pentru instalarea aplicaţiei care a fost utilizat pentru instalarea anterioară a aplicaţiei. Dacă nu specificaţi o valoare diferită pentruDirector pentru instalarea aplicaţiei pentru această instalare, fişierul îmbunătăţit EAR va fi instalat în acelaşi director ca pentru instalarea anterioară.

  Dacă nu aţi specificat variabila ${CELL} în timpul instalării iniţiale, configuraţia de implementare utilizează numele celulei din instalarea iniţială în directorul destinaţie. Dacă instalaţi pe o celulă diferită, specificaţi ${APP_INSTALL_ROOT}/nume_celulă/nume_aplicaţie.ear, unde nume_celulă este numele celulei pe care vreţi să instalaţi fişierul îmbunătăţit EAR. Dacă nu desemnaţi numele celulei curente, nume_celulă va fi numele celulei originale deşi instalaţi fişierul EAR îmbunătăţit pe o celulă care are un nume diferit.

• Specificaţi o cale absolută sau utilizaţi o variabilă pathmap.

  Puteţi specifica o cale absolută sau puteţi utiliza o variabilă pathmap precum ${MY_APPS}. Puteţi folosi o variabilă pathmap în oricare instalare.

  O variabilă pathmap este necesară în mod particular la instalarea unei aplicaţii pe un cluster cu membri pe noduri eterogene deoarece, în astfel de cazuri, ar putea să nu fie un singur mod de a specifica o cale absolută. O variabilăWebSphere Application Server ${CELL} care indică că numele celulei curente poate fi, de asemenea, în variabila pathmap; de exemplu, ${MY_APP}/${CELL}. Puteţi să definiţi variabilele WebSphere Application Server pe pagina Variabile WebSphere, accesate prin apăsarea Mediu > Variabile WebSphere.

  Evitare greutăţi: Într-un mediu de sistem de operare distribui, domeniul variabilei pathmap porneşte de a domeniul la nivel de agent de nod în loc de la un domeniu la nivel de server. Dacă variabila nu se găseşte în domeniul la nivel agent de nod, atunci variabila este căutată în domeniul la nivel de nod şi în final în domeniul la nivel de celulă. gotcha

Acest câmp Director pentru instalarea aplicaţiei este acelaşi cu setarea Locaţie (cale completă) de pe o pagină Binare aplicaţie.

Specifică dacă produsul extinde binari de aplicaţie în locaţia instalării pe durata instalării şi şterge binarii aplicaţiei în timpul dezinstalării. Implicit, distribuţia aplicaţiei este activată. Binarii de aplicaţie pentru aplicaţii instalate sunt extinşi la directorul specificat.

Pe produsele single-server, binarii sunt şterşi când dezinstalaţi şi salvaţi modificările configuraţiei.

Pe produsele multiple-server, binarii sunt şterşi când dezinstalaţi, salvaţi modificările configuraţiei şi sincronizaţi modificările.

Dacă dezactivaţi această opţiune, trebuie să vă asiguraţi că binarii de aplicaţie sunt extinşi în mod corespunzător în directoarele destinate a tuturor nodurile unde rulează aplicaţia.

Evitare greutăţi: Dacă dezactivaţi această opţiune şi nu copiaţi şi nu expandaţi binarele aplicaţiei la noduri, o salvare ulterioară a configuraţiei sau sincronizarea manuală nu mută binarele aplicaţiei la noduri pentru dumneavoastră.gotcha

Acest câmp Distribuire aplicaţie este acelaşi cu setarea Activare distribuire binar, expansiune şi curăţare după dezinstalare de pe o pagină Binare aplicaţie.

Specifică dacă serverul de aplicaţii foloseşte legătura, extensiile şi descriptorii de implementare ce se află cu documentul de implementare al aplicaţiei, fişierul (implicit)deployment.xml, sau cele ce se află în fişierul EAR (enterprise archive). Selectaţi această setare pentru aplicaţiile instalate pe Versiunea 6.0 sau doar pe destinaţii de implementare mai noi.

Implicit (fals) se folosesc legările, extensiile şi descriptorii de implementare localizaţi în deployment.xml. Pentru a folosi legătura, extensiile şi descriptorii localizaţi în fişierul EAR, activaţi această setare.(adevărat).

Acest câmp Utilizare configuraţie binar este acelaşi cu setarea Utilizare informaţii configuraţie în binar de pe o pagină Binare aplicaţie.

Specifică dacă unealta EJBDeploy rulează în timpul instalării aplicaţiei.

Dacă un modul EJB este împachetat într-o arhivă web (WAR), nu trebuie să activaţi această setare.

Unealta de implementare EJB rulează în timpul instalării modulelor EJB 1.x sau 2.x. Unealta de implementare EJB nu rulează în timpul instalării modulelor EJB 3.x.

Pentru această opţiune, instalaţi doar pe o ţintă de implementare Versiunea 9.0.

Dacă selectaţi Implementare bean-uri de întreprindere şi încercaţi instalarea aplicaţiei dumneavoastră într-o ţintă de implementare anterioară, cum ar fi Versiunea 8, instalarea este respinsă. Puteţi implementa aplicaţii doar acelor destinaţii care au aceeaşi versiuneWebSphere ca aceea a produsului. Dacă aplicaţiile sunt destinate serverlor care au o versiune mai nouă decât produsul, atunci nu puteţi implementa acelor destinaţii.

De asemenea, dacă selectaţi Implementare EJB (enterprise beans) şi specificaţi un tip de bază de date pe pagina Furnizare opţiuni pentru realizarea implementării EJB (EJB Deploy), ID-uri back-end definite anterior pentru toate modulele EJB sunt înlocuite de către tipul bazei de date ales. Pentru a activa ID-urile back-end pentru module EJB individuale, setaţi tipul bazei de date "" (null) pe paqina Furnizare opţiuni pentru realizarea implementării EJB (EJB Deploy).

Activarea acestei setări ar putea fi cauza din care programul de instalare rulează pentru câteva minute.

Specifică un nume logic pentru aplicaţie. Un nume de aplicaţie trebuie să fie unic în cadrul unei celule şi nu poate conţine un caracter nesuportat.

Un nume de aplicaţie nu poate începe cu un punct (.), nu poate conţine spaţii la început şi la sfârşit, şi nu poate conţine niciunul dintre caracterele următoare:

Acest câmp Nume aplicaţie este acelaşi ca setarea Nume de pe o pagină Setări aplicaţie de întreprindere.

Specifică dacă să se creeze MBeans pentru resurse precum servlet-uri sau fişiere JSP în cadrul unei aplicaţii atunci când aplicaţia porneşte. Implicit este să se creeze MBeans.

Acest câmp este la fel cu setarea Creare MBean-uri pentru resurse de pe o pagină Comportament pornire.

Specifică dacă timpul de rulare al produsului detectează modificări ale claselor aplicaţiei atunci când aplicaţia rulează. Dacă această setare este activată şi dacp clasele aplicaţiei sunt modificate, atunci aplicaţia este oprită şi repornită pentru a reâncărca clasele actualizate.

Implicit este să nu se permită reîncărcarea clasei.

Acest câmp este la fel cu setarea Înlocuirea setărilor de reîncărcare clasă pentru module EJB şi web de pe o pagină Detectare actualizare şi încărcare clasă.

Specifică numărul de secunde pentru a scana sistemul de fişiere al sistemului pentru fişiere actualizate. Valoare implictă este valoarea atributului de interval din fişierul cu extensia IBM® (META-INF/ibm-application-ext.xmi)al fişierului EAR.

Atributul intervalului de reîncărcare are efect doar dacă reîncărcarea clasei este activată.

Pentru a activa reîncărcarea, specificaţi o valoarea mai mare decât zero (de exemplu, de la 1 la 2147483647). Pentru a dezactiva reîncărcarea, specificaţi zero (0). Intervalul este de la 0 la 2147483647.

Acest câmp Interval reîncărcare în secunde este la fel cu setarea Interval de sondare pentru fişiere actualizate de pe o pagină Detectare actualizare şi încărcare clasă.

Configuraţii suportate: Pentru fişierele cu extensia IBM şi de legare, extensia numelui fişierului .xmi sau .xml este diferită în funcţie dacă utilizaţi o aplicaţie sau un modul pre-Java EE 5 sau o aplicaţie sau un modul EE 5 sau ulterior. Un fişier cu extensie IBM sau de legare este numit ibm-*-ext.xmi sau ibm-*-bnd.xmi unde * este tipul de fişier cu extensie sau de legae cum ar fi app, aplicaţie, ejb-jar sau web. Condiţiile următoare se aplică:

• Pentru o aplicaţie sau modul care utilizează o versiune Java EE anterioară versiunii 5, extensia fişierului trebuie să fie .xmi.
• Pentru o aplicaţie sau modul care utilizează Java EE 5 sau ulterioară, extensia fişierului trebuie să fie .xml. Dacă fişiere .xmi sunt incluse cu aplicaţia sau modulul, produsul ignoră fişierele .xmi.

Totuşi, un modul Java EE 5 sau ulterior poate exista într-o aplicaţie care include fişiere pre-Java EE 5 şi utilizează extensia de nume .xmi.

Fişierele ibm-webservices-ext.xmi, ibm-webservices-bnd.xmi, ibm-webservicesclient-bnd.xmi, ibm-webservicesclient-ext.xmi şi ibm-portlet-ext.xmi continuă să utilizeze extensiile fişier .xmi.

sptcfg

Specifică dacă unealta de implementare a serviciilor web wsdeploy rulează în timpul instalării aplicaţiei.

Unealta generează cod necesar pentru a rula aplicaţii utilizând servicii web. Implicit este să nu se ruleze unealta wsdeploy. Trebuie să activaţi această setare dacă fişierul EAR conţine module ce folosesc servicii web şi nu a avut anterior unealta wsdeploy să ruleze pe el, fie din opţiunea de meniu Implementare a unei unelte de asamblare fie dintr-o linie de comandă.

Pentru această opţiune, instalaţi doar pe o ţintă de implementare Versiunea 9.0.

Dacă selectaţi Implementare servicii web şi încercaţi să vă instalaţi aplicaţia pe o ţintă de implementare anterioară, instalarea este respinsă. Puteţi implementa aplicaţii doar acelor destinaţii care au aceeaşi versiune cu cea a produsului. Dacă aplicaţiile sunt destinate serverlor care au o versiune mai nouă decât produsul, atunci nu puteţi implementa acelor destinaţii.

Specifică dacă produsul examinează referinţele aplicaţiei specificate în timpul instalării aplicaţiei sau actualizării şi, dacă este validată activarea, vă avertizează dacă există referinţe incorecte sau eşuări ale operaţiei.

O aplicaţie se referă de obicei la resurse ce folosesc surse de date pentru bean-uri CMP (container managed persistence) sau folosesc referinţe resursă sau referinţe mediu resursă definite în descriptorii de implementare. Validarea verifică dacă resursa la care se referă aplicaţia este definită în domeniul ţintăi de implementare a acelei aplicaţii.

Selectaţi off pentru a nu valida nicio resursă, avertizare pentru mesajele de avertizare asupra referinţelor incorecte ale resurselor, sau eşuare pentru a opri operaţiile care eşuează ca rezultat al referinţelor incorecte ale resurselor.

Acest câmp Validare intrare off/avertizare/eşuare este acelaşi cu setarea Validare referinţă aplicaţie pe o pagină de setări aplicaţie Enterprise.

Specifică dacă ar trebui procesată configuraţia înglobată. O configuraţie înglobată consistă din fişiere, cum ar fi resource.xml, variables.xml şi deployment.xml. Puteţi colecta informaţii de implementare specifice produsului şi să le stocaţi în fişiere EAR de aplicaţie. Un astfel de fişier EAR poate fi apoi instalat într-o configuraţie de sever utilizând interfeţele de gestionare ale aplicaţiei.

Un asemenea fişier EAR este un fişier EAR mai complex, care este creat când exportaţi o aplicaţie deja instalată. Caseta de bifare pentru configuraţie înglobată identifică un asemenea fişier EAR complex. Implicit, caseta de bifare pentru "configuraţie înglobată proces" este completată dacă aplicaţia a fost detectată ca un EAR complex. Opţiunile de instalare a aplicaţiei sunt prepopulate cu informaţii din configuraţia înglobată indiferent dacă caseta de bifare pentru "configuraţie înglobată proces" este completată sau nu. Utilizatorii pot suprascrie aceste valori în timpul procesului de implementare.

Dacă fişierul EAR exportat (fişier EAR îmbunătăţit) conţine biblioteci partajate şi informaţiile lor de configuraţie, atunci procesul de instalare a aplicaţiei este sensibil la completarea casetei de bifare “configuraţie înglobată proces”. Dacă caseta este bifată pentru o aplicaţie cu configuraţie definită de biblioteci partajate, aplicaţia este instalată cu aceste biblioteci partajate şi este configurată pe baza informaţiilor din configuraţia înglobată. Dacă caseta NU este bifată pentru o aplicaţie cu configuraţie definită de biblioteci partajate, fişierul EAR este instalat fără aceste biblioteci partajate şi configuraţiile lor.

Definiţia bibliotecii partajate nu rămâne chiar dacă opţiune de configurare înglobată în proces este dezactivată.

Dacă aţi exportat aplicaţia dintr-o celulă alta decât celula curentă şi nu aţi specificat variabila $(CELL) pentru Director pentru instalare aplicaţie atunci când aţi instalat prima oară aplicaţia, deselectaţi această setare (false) pentru a extinde fişierul EAR îmbunătăţit în directorul profile_root/installedApps/nume_celulă_curentă. Altfel, dacă această setare este selectată (true), fişierul EAR îmbunătăţit este extins în directorul profile_root/installedApps/nume_celulă_original, unde nume_celulă_original este celula în care a fost instalată aplicaţia prima oară. Dacă aţi specificat variabila $(CELL) pentru Director pentru instalarea aplicaţiei atunci când aţi instalat aplicaţia prima dată, instalarea extinde fişierul EAR îmbunătăţit în directorul profile_root/installedApps/nume_celulă_curentă.

Specifică permisiunile de acces pentru binarii aplicaţiei pentru aplicaţii instalate care sunt extinse la directorul specificat.

Opţiunea Distribuire aplicaţie trebuie să fie activată pentru a specifica permisiunile fişierului.

Puteţi specifica permisiunile fişierului în câmpul text. Puteţi de asemenea seta unele din permisiunile fişierelor folosite des prin selectarea lor din lista de selecţii multiple. Selecţiile listei suprascriu permisiunile fişierului setate în câmpul text.

Puteţi seta una sau mai multe din următoarele şiruri de permisiune a fişierelor în listă. Selectarea mai multor opţiuni combină şirurile de permisiune a fişierelor.

În locul folosirii listei de multiplă selecţie pentru a specifica permisiunile fişierului, puteţi specifica un şir permisiune fişier în câmpul text. Permisiunile fişierelor folosesc un şir care are următorul format:

model_nume_fişier=permisiune#model_nume_fişier=permisiune

unde model_nume_fişier este un filtru obişnuit de expresie a numelui fişierului (de exemplu, .*\\.jsp pentru toate fişierele JSP), permisiune furnizează listele de control al accesului la fişiere (ACL-uri), iar # este separatorul între mai multe intrări demodel_nume_fişier şi permisiune. Dacă # este un caracter în şirul model_nume_fişier folosiţi \# în locul său.

Dacă mai multe modele de nume fişier şi permisiuni de fişier din şir se potrivesc cu un URI (Uniform Resource Identifier) din aplicaţie, atunci produsul foloseşte cea mai riguros aplicabilă permisiune a fişierului pentru acel fişier. De exemplu, dacă şirul permisiune fişier este.*\\.jsp=775#a.*\\.jsp=754, atunci fişierulabc.jsp are permisiune fişier 754.

Cele mai bune practici: Utilizarea expresiilor regulate pentru tiparul de potrivire al fişierelor compară un URI de şir întreg cu tiparul de permisiuni de fişier specificate. Trebuie să furnizaţi modele ce se potrivesc mai precise folosind expresii regulate definite de către Java programming API. De exemplu, presupuneţi că directorul următor şi URI-urile fişierele sunt procesate în timpul unei operaţii de permisiune a fişierului:best-practices

Rezultatele de potrivire a modelelor fişierului sunt:

• MyWarModule.war nu se potriveşte niciunui URI
• .*MyWarModule.war.* se potriveşte tuturor URI-urilor
• .*MyWarModule.war$ se potriveşte doar URI 1
• .*\\.jsp=755 se potriveşte doar URI 2
• .*META-INF.* se potriveşte URI-urilor 3 şi 6
• .*MyWarModule.war/.*/.*\.class se potriveşte cu URI 4 şi 5

/opt/WebSphere/profiles/AppSrv01/installedApps/MyCell/MyApp.ear/MyWarModule.war/MyJsp.jsp

.*MyApp.ear$=755#.*\.jsp=644

Cele mai bune practici: Indiferent de sistemul de operare, întotdeauna utilizaţi un slash înainte (/) ca un separator de cale de fişier în tiparele de fişier.best-practices

Nu puteţi deseta permisiunea de citire a unui fişier pe sistemele de operare Windows. Cu biţi de permisiune stil POSIX, bitul pentru denotarea citibil pe un fişier este 4, se poate scrie este 2, şi executabil este 1. Astfel, permisiunea unui fişier pe un sistem de operare Windows este sau 5 sau 7. De asemenea, în stilul POSIX există permisiuni utilizator, grup şi lume. Puteţi seta doar permisiunea utilizator pentru un fişier pe sistemele de operare Windows. Biţii de permisiune grup şi lume sunt ignoraţi.

Permisiunile specificate aici sunt la nivelul aplicaţiei. Puteţi de asemenea specifica permisiuni de acces pentru binarii aplicaţiei în configuraţia la nivel de nod. Permisiunile fişierului la nivel de nod specifică permisiunile maxime (cele mai indulgente) ce pot fi date binarilor aplicaţiei. Permisiunile de acces specificate aici la nivelul aplicaţiei pot fi doar aceleaşi ca, sau mai restrictive decât acelea specificate la nivel de nod.

Această setare este la fel cu câmpul Permisiuni fişier de pe pagina Binare aplicaţie.

Specifică un şir needitabil care identifică versiunea build a aplicaţiei.

Acest câmp Identificator build aplicaţie este la fel cu câmpul Nivel build aplicaţie de pe pagina Binare aplicaţie.

Specifică dacă o aplicaţie poate dispeceriza includeri la resurse peste module web care sunt în JVM-uri diferite într-un mediu de noduri gestionate prin mecanismul standard de dispecer cereri.

Acest câmp este la fel cu câmpul Permite dispecerizare includeri la resurse la distanţă de pe pagina Proprietăţi dispecerizare cereri la distanţă.

Specifică dacă o aplicaţie de întreprindere poate face service pe o cerere de includere de la o aplicaţie.

Acest câmp este la fel cu câmpul Permite includeri de service de la resurse de la distanţă de pe pagina Proprietăţi dispecerizare cereri la distanţă.

Specifică dacă produsul creează o nouă aplicaţie la nivel operaţional cu aplicaţia de întreprindere pe care o instalaţi sau face aplicaţia de întreprindere o unitate de compoziţie a unei aplicaţii la nivel operaţional existente.

Implicit este să se creeze o nouă aplicaţie la nivel operaţional cu o valoare setată de WebSphere:blaname=Anyasset,blaedition=BASE. Când selectaţi să creaţi o nouă aplicaţie la nivel operaţional din lista derulantă, produsul creează o aplicaţie la nivel operaţional care are acelaşi nume ca şi aplicaţia dumneavoastră de întreprindere. Dacă o aplicaţie la nivel operaţional cu numele aplicaţiei dumneavoastră de întreprindere există deja, produsul nu creează o nouă aplicaţie la nivel operaţional; ci adaugă aplicaţia dumneavoastră de întreprindere ca o unitate de compoziţie acelei aplicaţii la nivel operaţional existente.

Dacă trebuie să utilizaţi pagina Setări de mapare şi relaţie biblioteci partajate pentru a specifica relaţii de dependenţă pe bibliotecile partajate existente în aplicaţia la nivel operaţional, selectaţi numele aplicaţiei la nivel operaţional din lista derulantă. Nici o bibliotecă partajată nu este afişată în pagină dacă alegeţi să creaţi o aplicaţie business-level nouă şi o aplicaţie business-level cu numele implicit există deja.

Pentru a vă adăuga aplicaţia dumneavoastră de întreprindere unei aplicaţii la nivel operaţional existente, selectaţi o aplicaţie la nivel operaţional din lista derulantă. Produsul vă face din aplicaţia dumneavoastră de întreprindere o unitate de compoziţie a aplicaţiei la nivel operaţional existente.

Specifică dacă modulele web pot dispeceriza cereri concomitent pe fire de execuţie separate şi, dacă da, dacă serverul sau clientul dispecerizează cererile. Dispecerizarea concomitentă poate îmbunătăţi răspunsul servlet-ului.

Dacă operaţiile sunt dependente una de alta, nu activaţi dispecerizarea asincronă a cererilor. SelectaţiDezactivat. Dispecerizarea concomitentă ar putea rezulta în erori atunci când operaţiile sunt dependente.

Selectaţi Parte server pentru a permite serverului să dispecerizeze cereri concomitent. Selectaţi Parte client pentru a permite clientului să discepecerizeze cereri concomitent.

Specifică dacă produsul alocă valori JNDI implicite pentru sau rezolvă automat destinaţiile referinţă EJB incomplete.

Selectaţi această opţiune pentru a activa destinaţiile referinţă EJB pentru a se rezolva automat dacă referinţele sunt din modulele EJB 2.1 sau mai vechi sau din modulele Web 2.3 sau mai vechi. Dacă activaţi această opţiune, containerul runtime furnizează o valoare implicită sau rezolvă automat referinţa EJB pentru orice referinţă EJB care nu are o legare.

Dacă aţi selectat Generare legări implicite pe pagina Pregătire pentru instalarea aplicaţiei, atunci nu este nevoie să selectaţi această opţiune. Produsul generează valori implicite.

Dacă selectaţi Permitere destinaţii referinţă EJB să rezolve automat, toate modulele din aplicaţie trebuie să împartă o singură ţintă de implementare. Dacă selectaţi această opţiune şi nici un modul de aplicaţie nu împarte un server comun, după ce apăsaţi pe Sfârşit pe pagina Sumar, produsul afişează un mesaj de avertisment şi nu instalează aplicaţia. Trebuie să deselectaţi această setare înainte de a face clic pe Sfârşit pentru a instala aplicaţia.

Specifică dacă să se implementeze modulele de client.

Selectaţi această opţiune (setată la true) dacă fişierul ce trebuie implementat are unul sau mai multe module client şi doriţi să configuraţi intrările de mediu pentru modulele client. De asemenea, selectaţi această opţiune pentru a configura resurse precum referinţe EJB, regerinţe la resurse, referinţe la resurse de mediu sau referinţe la destinaţii de mesaje. Selectarea acestei opţiuni vă permite să vizualizaţi pagina Mapare intrări mediu pentru module client. Dacă implementaţi modulele client pe un nod federalizat al unui manager de implementare (Federalizat) sau pe un server de aplicaţii (Implementat pe server), selectaţi această opţiune şi setaţi Mod implementare client la valoarea corespunzătoare pentru ţinta de implementare, Federalizat sau Implementat pe server.

Dacă selectaţi această opţiune, instalaţi modulele client doar pe o ţintă de implementare versiunea 8.0 sau ulterioară.

Specifică dacă să implementaţi modulele client pe o destinaţie de implementare izolată (Izolat), un nod federalizat al unui manager de implementare (Federalizat) sau pe un server de aplicaţii (Implementat pe server).

Alegerea modului de implementare client afectează felul în care sunt tratate căutările java:.Toate spaţiile nume URL (global, aplicaţie, modul şi componentă) sunt locale înprocesările client izolate. Spaţiile nume se află pe un server în procesările client federalizate şi implementate pe server.Serverul sau cluster-ul ales ca ţintă pentru un modul client determină unde sunt create acele spaţii nume. Toate căutările java: pentru modulele client federalizate sau implementate pe server sunt direcţionate către serverul sau cluster-ul destinaţie. Modulul client nu rulează de fapt pe serverul sau cluster-ul destinaţie. Instanţe multiple ale aceluiaşi modul client vor partaja spaţiul de nume al componentei din modurile Federalizat şi Implementat pe server. Alegerea modului Federalizat este doar o declaraţie de intenţie pentru lansarea modulului client folosind Java Network Launching Protocol (JNLP), dar mecanismele JNDI (Java Naming and Directory Interface) ale modurilor federalizat şi implementat pe server sunt aceleaşi.

Specifică dacă să fie validaţi descriptorii de implementare pentru schemele descriptor de implementare Java EE publicate. Când este selectată această opţiune, produsul analizează fiecare descriptor de implementare pentru a determina versiunea specificaţiei Java EE pentru descriptorul de implementare, selectează schema corespunzătoare şi apoi verifică descriptorul de implementare pentru schemele descriptor de implementare Java EE. Erorile de validare conduc la mesaje de eroare.

O schemă descriptor de implementare Java EE este cunoscută, de asemenea, ca DTD.

Pentru această opţiune, instalaţi-vă aplicaţia sau modulul doar pe o ţintă de implementare versiunea 8.5 sau ulterioară.