Setările serviciului de compensare

Folosiţi această pagină pentru a gestiona serviciul de compensaţie. Serviciul de compensaţie suportă configurare la nivelul serverului pentru activarea şi înregistrarea în istoric a compensaţiei.

Pentru a vizualiza această pagină a consolei administrative, faceţi clic pe Servere > Tipuri de servere > Servere de aplicaţii WebSphere > nume_server > [Setări container] Servicii container > Serviciu de compensare.

Activare serviciu la pornirea serverului

Specifică dacă serverul de aplicaţii încearcă să pornească serviciul de compensare când serverul porneşte data viitoare.

Informaţii Valoare
Valoarea implicită Selectare
Interval
Selectare
Când serverul de aplicaţii porneşte, încearcă să pornească serviciul de compensare automat.
Curăţat
Serverul nu încearcă să pornească serviciul de compensare. Dacă este utilizată compensarea în aplicaţii care rulează pe acest server, administratorul sistemului trebuie să pornească serviciul manual sau să selecteze această proprietate şi să repornească serverul.

Directorul istoricului de recuperare

Specifică o cale director, dacă este setat, înlocuieşte locaţia în care serviciul de compensaţie memorează fişiere istorice pentru recuperarea pe acest server.

O valoare blanc din configuraţia serverului este expandată de serviciul de compensare la pornire ca director profile_root/recoveryLogs/nume_celulă/nume_nod/nume_server/compensare. Variabila profile_root este directorul de bază pentru profilul WebSphere Application Server utilizat pentru server.

Când este utilizată compensarea, produsul WebSphere stochează informaţiile care sunt necesare pentru a realiza compensarea după o eşuare a sistemului de pe un dispozitiv de stocare fizic. La o încărcare a aplicaţiei mai mare, această persistenţă încetineşte performanţa serverului de aplicaţii deoarece serverul de aplicaţii este dependent de sistemul de operare şi de sistemele de stocare de dedesubt.

Pentru a atinge o performanţă mai bună, mutaţi fişierele istoric de compensare într-un dispozitiv de stocare cu mai multe unităţi de disc fizice, sau preferabil unităţi de disc RAID. Când fişierele istoric sunt mutate în sistemele de fişiere de pe discurile RAID, taskul de scriere dat pe mediul fizic este partajat peste multiplele unităţi de disc. Această partajare furnizează mai mult acces concurenţial pentru a face informaţiile compensării persistente şi furnizează acces mai rapid la acele date din log-uri. Depinzând de proiectarea aplicaţiei şi de subsistemul de stocare, performanţa aplicaţiei şi a subsistemului, creşterile tipice ale performanţei pot fi cu de la 10% până la 100% sau mai mari.

Această modificare se aplică numai configuraţiei unde aplicaţia are configurată compensarea. Luaţi în considerare setarea acestei proprietăţi când serverul de aplicaţii arată una sau mai multe din următoarele semne:
  • Utilizarea CPU rămâne mică în ciuda unei creşteri de cereri care poate fi compensată
  • Tranzacţiile eşuează cu câteva timeout-uri
  • Serverul se opreşte şi necesită repornire
  • Discul pe care serverul rulează arată o utilizare mai mare

Într-un mediu de disponibilitate mare (HA), fiecare server trebuie să aibă un istoric de compensare unic şi directorul istoricului de tranzacţii, astfel încât serverele multiple să nu încerce să acceseze acelaşi fişier istoric. De asemenea, fiecare server din cluster trebuie să fie capabil să acceseze tranzacţia şi directoarele istoricului de compensare a altor servere din cluster.

Informaţii Valoare
Tip de date Şir
Valoarea implicită rădăcină_profil/recoveryLogs/nume_celulă/nume_nod/nume_server/compensare

Unde rădăcină_profil directorul de bază pentru profilul WebSphere Application Server utilizat pentru server.

Recomandat Creaţi un sistem de fişiere cu cel puţin 3 până la 4 unităţi de disc grupate împreună într-o configuraţie RAID-0. Creaţi istoricul de compensare pe acest sistem de fişiere cu dimensiunea implicită. Când serverul rulează sub încărcare, verificaţi intrarea şi ieşirea discului. Dacă timpul ieşirii este mai mare de 5%, luaţi în considerare adăugarea de discuri fizice pentru a coborî valoarea. Dacă intrarea şi ieşirea sunt mici, dar încărcarea serverului este tot mare, luaţi în considerare creşterea dimensiunii fişierelor istoric.

Dimensiunea fişierului istoric de recuperare

Specifică dimensiunea maximă de megaocteţi a fişierului istoricului de recuperare pe care îl foloseşte serviciul de compensare pentru a recupera date. Valoarea implicită este de 5 Megaocteţi.

Cantitatea de date înregistrate în istoric de serviciul de compensare este influenţată de numărul de aplicaţii active concurenţial care utilizează compensarea şi de dimensiunea datelor aplicaţiilor care sunt furnizate ca intrare la logica compensării.

Serviciul de compensare rezervă spaţiu pe un dipozitiv de stocare fizic la pornirea serverului pentru recuperarea datelor de compensare. Dacă această dimensiune nu este suficientă pentru datele de compensare active, fişierele istoric cresc dinamic până când ating dimensiunea maximă pe care această valoare o specifică.

Informaţii Valoare
Tip de date Întreg
Unităţi Megaocteţi
Valoarea implicită 5
Interval 1 până la 2147483647 megaocteţi

Deşi intervalul permis pentru dimensiunea fişierului istoric de recuperare este de la 1 la 2147483647, dimensiunea maximă care este de fapt posibilă depinde de dimensiunea maximă permisă de sistemul de operare pentru un fişier mapat.

Limita de reîncercare a handler-ului de compensare

Specifică de câte ori, maxim, reîncearcă serviciul de compensare o rutină de tratare a compensării..

Această valoare specifică de câte ori serviciul de compensare cheamă metodele CompensationHandler compensate() şi close(). De fiecare dată când handlerul de compensare este reîncercat, intervalul de reîncercare al handler-ului de compensare se dublează.

Setaţi această valoare la -1 pentru a reîncerca metodele compensaţi() şi închideţi() la nesfârşit. Setaţi valoarea la 0 până nu mai reîncearcă niciodată nici una dintre metode.

Informaţii Valoare
Tip de date Întreg
Valoarea implicită -1
Interval -1 sau mai mult

Interval de reîncercare a handler-ului de compensare

Specifică intervalul de timp, în secunde, pe care îl aşteaptă serviciul de compensare înainte să reîncerce o rutină de tratare a compensării. De fiecare dată când handlerul de compensare este reîncercat, intervalul se dublează.

Serviciul de compensare reîncearcă un handler de compensare reapelând metodele CompensationHandler compensate() şi close() dacă fiecare dintre ele aruncă o RetryCompensationHanderException.

Informaţii Valoare
Tip de date Întreg
Unităţi Secunde
Valoarea implicită 30
Interval 0 sau mai mult

Proprietăţi suplimentare

Sub Proprietăţi suplimentare, puteţi face clic pe legătura Proprietăţi personalizate pentru a afişa sau modifica proprietăţile personalizate pentru serviciul dumneavoastră de compensare WebSphere Application Server.

De exemplu, puteţi utiliza această opţiune pentru a configura o proprietate personalizată care procesează o listă predefinită cu EJB-uri pentru care nu trebuie trimis CoordinationContext pentru cererile de serviciu web. Pentru a afla mai multe despre proprietăţile personalizate ale serviciului de compensare, consultaţi legătura înrudită.



Numele fişierului: ueac_cmpsettings.html